Cu Ochii Corpului- Minte

Acest studiu pilot exploratoriu a fost realizat în cadrul proiectului „Cu ochii minții”, co-finanțat de Admuinstrația Fondului Cultural Român – a constat în 7 sesiuni desfășurate în perioada aprilie 2024 – octombrie 2024, în care am lucrat cu adolescenți și tineri cu deficiențe de vedere, folosind metode mixte precum mișcarea autentică, DMP și QiGong.

Întrebarea principală a cercetării a fost modul în care comunicarea prin mișcare poate fi transmisă fără medierea simțului vederii, folosind oglindirea tactilă, precum și martori fără atingere, fără a vedea. Întrebarea secundară a cercetării a fost în ce fel utilizarea practicilor energetice precum Qigong-ul, adăugate la mișcarea autentică, poate influența empatia și sensibilitatea și ce alte abilități pot fi dezvoltate în timp prin utilizarea acestor metode împreună.

Sesiunile au durat între 60 și 90 de minute, incluzând analiza mișcării și feedback-ul cu privire la experiență, verbal sau prin exprimare simbolică. Rezultatele au fost documentate prin intermediul înregistrărilor video și al materialelor foto, precum și al înregistrărilor vocale, al jurnalelor și al notelor facilitatorilor.

Sesiunile au fost de 3 tipuri:

  • sesiuni de coeziune și de armonizare a practicii între cercetătorii-facilitatori (2 sesiuni)
  • sesiuni cu participanți cu deficiențe de vedere (3 sesiuni)
  • sesiuni cu populația cu abilități tipice, din afara grupului de facilitatori (2 sesiuni – una cu grupul de artiști în rezidență în cadrul unui proiect paralel – Valorile curative și performative ale atingerii, și una cu studenții facultății de pedagogie specială – în cadrul Conferinței ICIE privind Creativitatea în Educație, desfășurată la Universitatea din București).

Am folosit următoarele principale metode:

  1. Dans Terapia
  2. Mișcarea autentică
  3. Qui Gong
  4. Modelarea lutului

Psihoterapia prin dans și mișcare (PDM), numită și dans terapie, este un tip de terapie care folosește mișcarea pentru a ajuta indivizii să realizeze integrarea emoțională, cognitivă, fizică și socială. Benefică atât pentru sănătatea fizică, cât și pentru cea mintală, terapia prin dans poate fi utilizată pentru dezvoltarea abilitatilor de viata (creativitate, gestionarea emoțiilor, dezvoltarea sinelui etc), reducerea stresului, prevenirea bolilor și gestionarea stării de spirit. În plus, componenta fizică a PDM oferă o creștere a forței musculare, a coordonării, integrarii bilaterale,  a mobilității și o scădere a tensiunii musculare. Terapia prin dans/mișcare poate fi utilizată cu toate populațiile și cu indivizi, cupluri, familii sau grupuri. În general, terapia prin dans promovează conștiința de sine, stima de sine și un spațiu sigur pentru exprimarea sentimentelor, dar mai ales acceptare și incluziune socială. Este o formă versatilă de terapie fondată pe ideea că mișcarea și emoția sunt interconectate, reflectandu-se prin corp, deosebit de utilă în cazul persoanelor care se exprimă verbal dificil sau deloc, sau care prin natura afecțiunii au capacitatea de mișcare limitată, sau de vedere limitata. Increderea in propriul corp, dezvoltarea proprioceptiei și a interocepției este cu atat mai necesara pentru persoanele cu deficienta de vedere.

Persoanele cu deficiențe de vedere au șanse mai bune să învețe experiențial aspecte esențiale despre mișcare și spațiu, despre posibilitățile propriilor simțuri și capacitatea corpului de a se adapta. Ei au ocazia de a învăța cum să se descopere și să se exprime cu sinceritate pe sine prin gesturi și mișcare, într-o atmosferă conținătoare și adesea pot să descopere noi valențe ale prezenței lor în lume, depășindu-și insecuritățile legate de mișcare, devenind mai autonomi. 

Dansul și mișcarea, folosite în mod terapeutic, pot juca un rol important în promovarea stimei de sine și dezvoltarea strategiilor de adaptare (Murcia, 2010; Gruber, 1986), precum și în creșterea motivației de a depăși anumite limitări funcționale și provocări, cu precădere la copiii cu dizabilități (Duggan, 1978). Dans-terapia este una dintre cele mai eficiente modalități de a îmbunătăți abilitățile fizice, în special la cei cu deficiențe de vedere, deoarece le susține încrederea în mișcare prin îmbunătățirea posturii (Dig-o, 2011), conștientizare corporală și echilibru (Murcia et al., 2010). Mai mult decât atât, dans-terapia ajută la dezvoltarea abilității de a exprima sentimente, care este adesea limitată pe acete persoane, datorită factorilor fizici, sociali și psihologici (Jay, 1991). Dans-terapia facilitează explorarea punctelor forte și a vulnerabilităților, ajutând participanții să aibă o relație mai profundă, mai complexă cu propriul corpul (Weisbrod, 1974); astfel, dans-terapia contribuie la dezvoltarea vocabularului de mișcare, lucru observabil în variantele posibile de a interacționa cu mediul (Mason, 1980), cât și la îmbunătățirea interacțiunilor sociale.

Proiectul Cu Ochii Minții, din care face parte prezenta cercetare exploratorie, a propus o abordare profundă a integrării sociale a persoanelor cu dizabilităţi – deoarece, în general, în România intervențiile se limitează de multe ori la simple campanii de conştientizare a populaţiei în ceea ce priveşte starea de deficienţă. Participanții au explorat alături de dans-terapeuți conceptul de mișcare conștientă, modalități de improvizație individuală și de grup, dezvoltându-și percepția și memoria motrică. De asemenea, am vizat și deschiderea comunității de persoane cu deficiențe de vedere către dans și mișcare, forme de expresie care le par a fi destul de greu accesibile.

2. Mișcarea Autentică

Mișcarea Autentică a fost utilizată mai puțin ca o metodă terapeutică în sine (din evaluarea experiențială rezultând că beneficiarii necesitau o abordare mai directivă), ci mai degrabă ca metodă de explorare de către specialiștii din echipă, pentru a testa concepte și a calibra metodologia de lucru cu participanții la grupul de cercetare.

„Mișcarea autentică este o formă complet autodirijată în care indivizii descoperă o cale de mișcare care oferă o punte între conștient și inconștient.

Mișcarea autentică explorează relația dintre un mișcător și un martor, fiind văzut și văzând. Cu ochii închiși, cel care se mișcă ascultă în interior și descoperă o mișcare care provine dintr-un impuls ascuns, un impuls celular. Treptat, invizibilul devine vizibil, inaudibilul devine audibil și se dă o formă explicită conținutului experienței directe.

Martorul aduce o calitate receptivă a atenției clare asupra mișcării. Martorul este conștient de lumea interioară a senzațiilor și a semnificațiilor, a judecății și a criticii. Deși pot apărea probleme personale din umbră, martorul îl acceptă pe mișcător fără analiză sau indicații și vorbește doar atunci când mișcătorul solicită un răspuns. Împreună, autorul și martorul pot atinge un nivel de percepție a sinelui și a celuilalt care evocă respect profund și empatie .” https://www.authenticmovementinstitute.com/authenticmovement

O practică axată pe descoperirea de sine, semnificația simbolică și exprimarea personală.

Am adăugat metodei originale un al doilea martor ca persoană cu deficiențe de vedere sau o persoană fără deficiențe de vedere, dar cu ochii închiși. De asemenea, am adaptat tehnici precum oglindirea (care aici a devenit oglindire tactilă) din terapia mișcării prin dans pentru a studia capacitatea și mecanismele de reproducere a mișcării sau a posturii.

Întrebarea principală a cercetării a fost modul în care mișcarea autentică poate promova o mai bună încredere în sine (și/sau prin securitate posturală). Întrebarea secundară de cercetare a fost în ce fel utilizarea practicilor de cultivare a energiei, precum Qigong, adăugate la Mișcarea autentică poate influența empatia și sensibilitatea și ce alte abilități pot fi dezvoltate în timp prin utilizarea acestor metode împreună.

Cum ia naștere forma mișcării în mintea subiecților? Mecanismele obișnuite sunt prin studierea formei/ mișcării cu interacțiune tactilă, prin percepție vizuo-spațială (conștientizarea spațială folosind intrări senzoriale alternative precum atingerea, auzul și propriocepția), folosind concentrarea și memoria, pentru a putea ulterior să o reproducă.

3. Qui Gong

Qigong-ul este o practică tradițională chineză de cultivare a energiei care combină mișcarea, meditația, ceea ce astăzi numim mindfulness, și controlul respirației. Acordându-se la schimbările energetice subtile din corpurile lor și din mediul înconjurător, practicanții dezvoltă o conștientizare sporită care aduce o sensibilitate sporită față de prezența fizică, emoțiile, starea energetică proprie și a celorlalți și, în acest fel, un sentiment sporit de conectare și empatie și, de asemenea, abilități intuitive. în timp ce studiile privind efectele specifice ale Qigong asupra empatiei sunt încă în curs de apariție, accentul pus de Qigong pe prezența reală, conștientizarea corpului și fluxul energetic se aliniază îndeaproape cu practicile cunoscute pentru îmbunătățirea empatiei și sensibilității. Cercetările efectuate de Kabat-Zinn (2005) cu privire la mindfulness (Qigong împărtășește multe componente ale mindfulness) arată că o mai mare conștientizare a momentului prezent îmbunătățește răspunsurile empatice, deoarece indivizii devin mai atenți la experiențele interne și externe.

Chiar dacă există sute de școli de Qigong, cu tehnici diferite, iar scopul este de a atinge bunăstarea fizică și psihoemoțională sau evoluția spirituală sau de a dezvolta abilități speciale, mecanismele conducătoare sunt aceleași. După 1960-1970, în China, interesul pentru Qigong a devenit și un interes științific, prin efectuarea de experimente și măsurarea efectelor acestei discipline, dar și prin adăugarea de concepte științifice moderne la teoria sa.

Zhineng Qigong este o astfel de școală, din care am folosit o tehnică numită organizarea și armonizarea câmpului Qi. Zhineng Qigong încorporează vechile concepte chinezești despre Qi (o formă nevăzută de energie care există atât în interiorul, cât și în exteriorul corpului) și înțelegerea de către știința modernă a interacțiunilor minte-corp. În timp ce unele aspecte, cum ar fi Qi în sine, nu sunt ușor de perceput de către persoanele cu un nivel mediu de sensibilitate fără o pregătire specifică, multe dintre beneficiile asociate cu Zhineng Qigong – cum ar fi reducerea stresului, creșterea conștiinței de sine, claritatea mentală, creșterea calității somnului, îmbunătățirea sănătății fizice – sunt susținute de cercetările contemporane în neuroștiințe, psihologie și medicina energetică.

Indiferent de școlile sau tehnicile folosite din Qigong, această disciplină poate fi deosebit de benefică pentru persoanele cu deficiențe de vedere, îmbunătățind sensibilitatea și încrederea în sine prin concentrarea pe conștientizarea corpului și minții. Alte beneficii pot fi îmbunătățirea clarității mentale și a concentrării (prin practici meditative), reducerea fricii de necunoscut (prin împământare și centrare), îmbunătățirea forței fizice și a flexibilității, reducerea sentimentelor de singurătate sau izolare (Qigong încurajează sentimentul de conexiune).
În studiul nostru, din Qigong , în unele sesiuni am folosit atât exercițiile corp-minte pentru persoanele cu deficiențe de vedere, cât și tehnica generală de organizare a câmpului qi, în alte sesiuni am folosit doar metoda organizării câmpului qi.

Pentru analiză am folosit observarea video și audio, acordând atenție răspunsurilor individuale, interacțiunilor dintre participanți, exprimării emoțiilor, similarității feedback-ului – verbal, desene sau modele de plastilină la sfârșitul sesiunilor.

4. Modelarea lutului

Tehnica modelajului a fost utilizată ca mijloc de fixare a experienței întrupate a pozițiilor corporale și a mișcării, precum și de comunicare a acestei experiențe între participanți și de la participanți la cercetătorii-facilitatori.

Lucrările de modelaj rezultate stau martori pentru măsura în care pozițiile corporale și succesiunea lor au putut fi transmise prin intermediul simțului tactil între participanți, reprezentând un mijloc de evaluare a comunicării.

    Referințe: